Definirea obiectivelor instituţiei

Scopul primar al instituţiei este satisfacerea necesităţilor persoanelor pe care le deservesc şi nu urmărirea realizării profitului sau maximizarea acestuia şi realizarea bunăstării sociale.

În instituţia publică pot fi identificate, pornind de la atribuţiile legale, mai multe obiective care le-am putea clasifica astfel:

Obiective de ordin financiar;
Obiective de ordin edilitar-gospodăresc;
Obiective de ordin social;

Obiective de ordin financiar

Pentru stabilirea obiectivelor din prima categorie trebuie pornit de la faptul că instituţia publică acţionează cu resurse umane limitate ca număr, în limita unui buget bine definit încă de la începutul anului, situaţie în care, rolul managementului este acela de utilizare mai eficientă a resurselor umane şi a tehnologiei, pentru obţinerea celui mai bun rezultat.

Principalele resurse financiare se realizează din impozite şi taxe stabilite prin lege, impozite şi taxe speciale stabilite prin hotărâre a consiliului locale precum şi din sume defalcate repartizate de Consiliul Judeţean Caraş-Severin.

Dimensionarea fondurilor instituţiei publice sunt „prestabilite” prin acte normative, la dispoziţia consiliului local rămânând stabilirea taxelor speciale permise de lege. În marea lor majoritate, taxele speciale se stabilesc pentru acoperirea cheltuielilor funcţionării unui serviciu şi se dimensionează în funcţie de numărul beneficiarilor acestor servicii, mai precis, au o destinaţie precisă, aceea de a face serviciul „să funcţioneze”.

Obiective de ordin edilitar-gospodăresc:
-administrarea domeniului public şi privat;
-stabilirea priorităţilor în amenajarea teritoriului;
-stabilirea planului de apărare împotriva incendiilor, inundaţiilor, dezastrelor, efectelor meteorologice periculoase şi repartizarea fondurilor necesare pentru realizarea acestor obiective;
-stabilirea obiectivelor referitoare la construirea, întreţinerea şi modernizarea drumurilor, podurilor şi a altor căi de comunicaţie de interes local;
-stabilirea lucrărilor de investiţii de interes local şi includerea acestora în lista de investiţii anexă la bugetul local;
-stabilirea obiectivelor privind protecţia şi refacerea mediului înconjurător, în scopul creşterii calităţii vieţii;
-obiective privind înfiinţarea unor instituţii de binefacere de interes local;
-obiective privind înfiinţarea de târguri şi oboare, în funcţie de capacităţile locale de desfacere a produselor agricole şi animale;
-obiective privind înfiinţarea unor locuri de agrement;
-stabilirea proiectelor de interes local;

Obiective de ordin social:
-referitoare la funcţionarea serviciilor publice de învăţământ, sănătate şi cultură;
-stabilirea obiectivelor asigurării serviciului public de apărare împotriva incendiilor, de apărare a liniştii şi ordinii publice, sport şi agrement;
-stabilirea obiectivelor privind protecţia şi asistenţa socială;
-stabilirea obiectivelor privind măsurile de protecţie a drepturilor copilului;
-asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor;

Am făcut aceste precizări pentru a sublinia importanţa aducerii la cunoştinţa beneficiarilor serviciilor publice despre modul de funcţionare şi finanţare a acestora, pentru eliminarea tuturor “suspiciunilor” cu privire la modul de gestionare a fondurilor, dar mai ales pentru a diminua efectul comunicării informale care în majoritatea cazurilor are rezultate dezastroase. O atentă comunicare formală, oficială, dar mai ales o corectă comunicare a necesităţii şi a raţionamentelor instituirii unei taxe speciale are, în practică, efectul scontat, acela de a “lămuri” clientul că de achitarea în termen taxelor datorate depinde însăşi funcţionarea serviciului.

Tot din obiectivele prezentate mai sus se poate vedea că un rol important în are transparenţa decizională şi în domeniul social şi edilitar gospodăresc, prin informarea cu privire la drepturile şi măsurile de ocrotire de care pot beneficia cetăţenii, respectiv cu privire la modul de utilizare a fondurilor publice pentru realizarea unor investiţii. În acest fel, cetăţeanul, pe care în această ipostază îl vom numi “contribuabil”, va şti că prin taxele plătite şi-a adus contribuţia la o parte dintr-o investiţie necesară şi oportună.